miercuri, 16 septembrie 2009

Cand ai prieteni....

:)) Ca nu-s eu cea mai poeta dintre noi.. o stie o planeta intreaga...
dar scriu, pentru ca tocmai vin de la probabil cel mai frumos moment din ultima perioada (ultimul a fost majoratul meu, deh...)...
Ca mereu oamenii prosti au noroc... o stim cu totii...
Ca mereu oamenii prosti au bani... asta e evident...
Ca mereu oamenii prosti se scot din rahat singuri....am mai auzit si de asta...
Exceptia face, ca, uneori, oamenii prosti sa aiba si prieteni extraordinari .....
Va multumesc din suflet, in ordine alfabetica.... Catalin, Dan, Elena, Madalina, Melania, Tibi, Tudor si nu in ultimul rand, ci in primul, pe scaunul auriu de VIPuri... lui Alex, varul meu :)

Treaba sta in felul urmator... ca sa fie totul clar... azi a fost ultima mea zi de stat acasa, mi-am luat jucariile si m-am mutat in Anglia, sunt in drum, la momentul la care voi cititi acest post...
Varul meu, Alex, mi-a spus ca asa, pt ultima seara, ma scoate in oras la o plimbare scurta... ma ameteste el prin Constanta un pic si parcheaza pe langa Amster's, pe motiv ca vrea clatite.. Eu, ok, sunt de acord, dar stam la mansarda... Da, bine, unde vreau eu, lui ii e pofta de clatite... Si urc eu cu toate cele DA! 70 de kg ale mele la mansarda minunata, si ma asez la o masa libera... celalalte mese erau unite... eu nu bag de seama si ma asez ca placinta pe canapea... Alex urca si el si intreaba : ce faci, ma?!
Si cand ii vad, in toata splendoarea lor, pe copiii minunati pe care vi i-am prezentat mai sus. Era o iesire surpriza pentru mine, pentru ca plec... Si mi s-a parut genial gestul... si foarte nemeritat... pentru ca sunt in multe feluri, ametita, aiurita,, egoista... dar nu cred sa fi facut vreodata o chestie asa draguta incat sa merit atata atentie... Si am primit cadouri, pentru ca nu ne vom putea intalni cand ma mut cu un an mai aproape de Dumnezeu... si am fost rasfatata si bibilita si toate alea....
Drept pentru care, desi stiu ca nu e frumos ca dupa un lucru dragut sa imi dau seama de asta... va multumesc, iepurasilor, ca ati fost acolo in seara "aia", ca nu te-ai suparat cand ai stat dupa mine cu orele ca sa iesim in oras... ca ai asteptat atat in Gara de Nord sa imi dai hainele inapoi, ca ai baut frappeuri si limonade cat timp noi beam ca vacile, ca m-ati suportat atat timp si ca sunteti cei mai buni prieteni pe care un plod ii poate avea. Da, pentru mine a insemnat mult... foarte mult.. Sunteti speciali si eu sunt la fel de speciala, pentru ca va am pe voi... Mi-au dar lacrimile, curca proasta...
Va pup, ne vedem peste 3 luni mai grasi, mai plini de glume si mai obositi.
Va iubesc mult, Anca